Undeva in mansarda antica,bine captusita cu tablouri vechi ce au fost date afara din casa si aglomerata de mobila de pe vremea boierilor,zace un cuibusor de "pitici"gri;niste pitici care in mod voios imi dau trezirea,lasandu-mi impresia de odihnita.
La fel ca in fiecare dimineata,ma trezesc la ganguritul lor,casc si ma intind in patul cald si pufos, ma ridic in fund,dupa care fac un salt si ajung la geam.Ma mai intind odata,apoi ma uit spre Turnul lui Stefan cum rasare soarele.Ma asez pe scaun imi iau chitara in mana si cu geamul deschis ma pun pe cantat balade la rasaritul soarelui si la invazia aerului cald.Vreme de 5 minute am fost singura.Atat,doar atat.Dupa acele 5 minute se stransese un alai de pitici,ce gangureau sub forma unui cor de tenori.se uitau la mine si asteptau sa-mi manance din palma firimiturile din portia zilnica.Sprijin chitara de dulapul de la geam si ma indrept spre pervaz cu bolul plin de firimituri.Fac 2 pasi.Apoi ma opresc.Observ ca unul din ei lipseste,chiar unul dintre preferatii mei;cel cu penajul cel mai inchis,care la gat are 2 dungi mult mai colorate ca ale celorlalti.De ar putea vorbi...De m-ar putea intelege....De as putea sa intreb unde este bietul colorat....
Deodata se aude un "Gugu-stiuc!Gugu-Stiuc!".Coloratul avea modul lui special de a ma chema;stia ca reactionez altfel decat la ceilalti,mult mai repede.Ghindandu-ma dupa sunet,urc pe scari si ajung la mansarda.Descui mansarda si intru.Acolo parea sa fie cu totul alta lumea.Zidurile erau pline de tablouri ce sclipeau si pareau aurii din pricina soarelui puternic;era cald si o atmosfera asa de placuta incat pana si praful de pe pardoseala te facea sa crezi ca Gugustiucul ce se afla in cuibusorul de sub un birou vechi,prafuit cu sertarele si usitele rupte facea parte tot din acel decor auriu.
Zacea acolo.M-a vazut prin gaura cheii chiar de cand urcam scarile.Statea si ma privea.Nu zicea nimic.Apoi s-a dat jos din cuib si cum mergea el balanganindu-se pe gherutele sale se indreapta spre mine.Ma pun jos in fund si intind palmele murdare de praf si firimituri ramase de la ceilalti porumbei,iar el imi sare in palme;ciuguleste 3 firimituri dupa care isi fixeaza privirea pe mine.L-am luat si l-am strans cu drag la piept,gandindu-ma de ce oare statea separat de ceilalti in coltul acela.Am iesit din mansarda,am incuiat-o,am coborat scarile si m-am intors in camera cu Gugustiucul in brate;ceilalti gugustiuci cum l-au vazut isi luasera zborul.M-am prins eu,oarecum,ca ceva se intamplase in grupul lor.I-am facut un culcus dintr-o cutie de carton si l-am cuibarit frumos sub patul meu inalt.De atunci el este ceasul meu desteptator,prietenul si tovarasul meu oriunde merg.
Gugu-stiuc si tie!
